De ce simt ca numai are rost?De ce simt ca totul e impotriva mea? De ce simt ca incerc degeaba? De ce simt sau chiar inrautatesc mereu totul? Simt ca innebunesc,stiu ce vreau,dar parca nu stiu.Sunt indecisa,trista,ranita. Totul se invarte in capul meu.Inima se zvarcoleste in mine.Numai rezist? Nu am cum sa numai rezist,am rezistenta la lucrurile de genul poate sau probabil am ajuns la aceea stare incat numai inteleg ce se intampla.Te iubesc,da,te iubesc.Vreau sa fie bine din nou,daca fost vreodata,sa fiu fericita,cum eram inainte sau macar sa dau timpul inapoi,pe vremea cand eran doar prieteni.Poate,sigur era mai bine daca ramaneam asa.Dar,acum e prea tarziu.Plang mereu,din orice.Prea sensibila? Poate doar ranita.Am ajuns in aceea stare in care imi vine sa ma dau cu capul de toti peretii pentru ca numai rezist cu psihicul.Ma port urat cu toata lumea,imi vars nervi,supararea and stuff pe toti,aproape toti.Te vreau,vreau sa ma crezi,daca ai intra macar 5 minute in inima sau mintea mea probabil ai intelege,defapt sigur ai intelege.Nici sa dorm numai pot.Am noptile agitatate.Vise ciudate,cosmaruri,ma trezesc din ora in ora,ma uit la telefoane verific daca e vreu mesaj,orice de la tine. Incerc sa adorm la loc,ma trezesc tipand sau alteori plangand.Atata timp cat am oameni in jur sunt cat de cat mai okei,ascund totul sub zambete false sau alte lucruri de genul asta in timpul in care nu-mi vars nervii pe nimeni. Dar atunci cand raman singura parca totul se prabuseste in capul meu.A da,si "povestea" mea nu e ca a lu' X si Y ori something.E "povestea" mea,viata mea,nu seamana cu a nimanui.Gata,vreau sa fie bine,vreau sa fiu fericita,te iubesc.