Aceeasi rutina. E tarziu,acelasi creion intins pe la ochi,aceeasi muzica. Mint,e devreme,nici miezul noptii nu e,toata senzatia asta este datorata oboselii,a tuturor noptiilor albe si zori de zi intalniti vara aasta. Vara asta a fost ceva diferit de restul,nu am mai fost la fel de trista,singura problema e ca nu-i gasesc concluziile. In ultima zi din vara mi-am dat seama de cea mai ciudata chestie din vara,probabil ma indragostesc sau m-am indragostit deja dar nu am realizat pana acum. De cine? Nimeni nu va sti asta niciodata,nu voi spune nimanui,e un sentiment atat de ciudat,pentru primele dati de cand s-a intamplat prima oara parca nu ma "fortez" pentru a ma indragosti,totul e de la sine,totul,stari,sunete,zambete,tristete,toate acele stari specifice indragostelii. Nu e bine,nu,nu,nu,nu e bine. Astazi,printre stradutele pe care ma plimbam zambin mi-a venit un gand in cap "Viata e mai frumoasa cand esti indragostit". Ciudat,ciudat din partea mea nu ciudat in general.Prin asta araat ca pur si simplu nu e bine,urasc sa ma indragostesc desi pe deoparte ador asta.totul e cu doua taisuri. trebuie sa fiu cu ochii in 4,trebuie sa fac ceva,am nevoie de sedative,de orice doar sa se termine asta. Si pare atat de evident,atat de evident pentru cine sunt toate bataile inimii mele care sunt accelerate dar nu e deloc. Nimic nu e ce pare.