Sunt neputincioasa,sunt ranita. Stau in mijlocul patului,ascultand aceeasi melodie care-mi face pulsul sa tresare la primele 2 sunete. Numai pot sa ascund toate noptile in care adorm plangand intr-un zambet inocent si fals de a2a zi. Se zice ca e bine sa sti ce vrei,pacat ca eu nu stiu nimic.Nu stiu ce vreau,pe cine vreau,ce se intampla,nimic.. Atatea flirturi fara nici cel mai mic sentiment,incercand sa le folosesc pentru a-mi ascunde durerea. Stiu ca nu-mi iese. Sunt jalnica,situatia mea e jalnica cel putin. E totul asa aiurea,imi doresc sa dac timpul inapoi si sa schimb un lucru,doar un lucru. Acel lucru care m-a adus in stadiul asta.Sa nu fi facut greseala de a pune punct la tot,atat. Nu-mi doresc sa nu-l fi cunoscut,doar a fost cred ca cea mai fericita perioada din viata mea.Mie dor de el,mie dor de noptile in care ma culcam dimineata doar pentru ca vorbeam cu el,toate mesajele,semtimentele,saruturile,imbratisarile,serile de primavara petrecute in Cismigiu,gradina japoneza,tot... Adevarul e ca nu voi putea sa uit chestiile astea nici macar peste ani. Tot voi simti cum inima imi va bate putin mai tare cand aud "Gradina Japoneza" sau vreun cuvant de Cismigiu. Termin,deja e penibil.

Si asta e una din noptile in care abea mai pot respira,cand lacrimile creeaza valuri pe fata mea. Chiar ma gandeam de ce nu ma pot indragosti cu adevarat,am aflat raspunsul,sunt deja.Inca te iubesc,si asta prea mult. Nu trebuie sa mai fac asta,numai am voie,si totusi o fac. Mi-a fost asa de dor de tine,ochii tai,parul tau,tot.Desi nu ti-am zis nici macar un cuvant,cu atat mai putin sa te ating am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare.Te iubesc,nu-mi place sa recunosc asta,as prefera sa fiu batuta decat sa fac asta,te iubesc extrem de mult,doar ca acum..nu conteaza,numai conteaza. Au trecut peste 2 luni,ar fi trebui sa-mi treaca.De ce nu-mi trece? De ce inca te vreau? De ce mi se taie respiratia atunci cand te vad? De ce-mi sare inima din piept ca si cum as fi alergat un kilometru? Te vreau,stiu ca nu te voi avea niciodata,nu cred ca vreau lucru mai mult  pe lumea asta in afara de tine. Trebuie sa fiu tare,sa-mi inchid sentimentele intr-un colt al inimii si sa neg in continuare.Ciudat e ca scriu postarea asta chiar pe 4 iulie,aceea data care se poate spune ca mi-a marcat viata,defapt,chiar a facut-o! Sper ca nu va fi la fel ca data trecuta,numai pot pierde inca un an jumate din viata asa,e inuman si nefiresc dar totusi,tot ce pot sa spun e ca....te iubesc!