Sunt neputincioasa,sunt ranita. Stau in mijlocul patului,ascultand aceeasi melodie care-mi face pulsul sa tresare la primele 2 sunete. Numai pot sa ascund toate noptile in care adorm plangand intr-un zambet inocent si fals de a2a zi. Se zice ca e bine sa sti ce vrei,pacat ca eu nu stiu nimic.Nu stiu ce vreau,pe cine vreau,ce se intampla,nimic.. Atatea flirturi fara nici cel mai mic sentiment,incercand sa le folosesc pentru a-mi ascunde durerea. Stiu ca nu-mi iese. Sunt jalnica,situatia mea e jalnica cel putin. E totul asa aiurea,imi doresc sa dac timpul inapoi si sa schimb un lucru,doar un lucru. Acel lucru care m-a adus in stadiul asta.Sa nu fi facut greseala de a pune punct la tot,atat. Nu-mi doresc sa nu-l fi cunoscut,doar a fost cred ca cea mai fericita perioada din viata mea.Mie dor de el,mie dor de noptile in care ma culcam dimineata doar pentru ca vorbeam cu el,toate mesajele,semtimentele,saruturile,imbratisarile,serile de primavara petrecute in Cismigiu,gradina japoneza,tot... Adevarul e ca nu voi putea sa uit chestiile astea nici macar peste ani. Tot voi simti cum inima imi va bate putin mai tare cand aud "Gradina Japoneza" sau vreun cuvant de Cismigiu. Termin,deja e penibil.