Si asta e una din noptile in care abea mai pot respira,cand lacrimile creeaza valuri pe fata mea. Chiar ma gandeam de ce nu ma pot indragosti cu adevarat,am aflat raspunsul,sunt deja.Inca te iubesc,si asta prea mult. Nu trebuie sa mai fac asta,numai am voie,si totusi o fac. Mi-a fost asa de dor de tine,ochii tai,parul tau,tot.Desi nu ti-am zis nici macar un cuvant,cu atat mai putin sa te ating am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare.Te iubesc,nu-mi place sa recunosc asta,as prefera sa fiu batuta decat sa fac asta,te iubesc extrem de mult,doar ca acum..nu conteaza,numai conteaza. Au trecut peste 2 luni,ar fi trebui sa-mi treaca.De ce nu-mi trece? De ce inca te vreau? De ce mi se taie respiratia atunci cand te vad? De ce-mi sare inima din piept ca si cum as fi alergat un kilometru? Te vreau,stiu ca nu te voi avea niciodata,nu cred ca vreau lucru mai mult  pe lumea asta in afara de tine. Trebuie sa fiu tare,sa-mi inchid sentimentele intr-un colt al inimii si sa neg in continuare.Ciudat e ca scriu postarea asta chiar pe 4 iulie,aceea data care se poate spune ca mi-a marcat viata,defapt,chiar a facut-o! Sper ca nu va fi la fel ca data trecuta,numai pot pierde inca un an jumate din viata asa,e inuman si nefiresc dar totusi,tot ce pot sa spun e ca....te iubesc!